CORMORAN, cormorani, s. m. (La pl.) Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, cu ciocul încovoiat și gâtul lung; (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

cormoran sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr cormoran] (Om) Pasăre cu cioc lung, încovoiat care se hrănește cu pești Phalacrocorax.

* CORMORAN sm. 🐦 Gen de păsări palmipede, cu pene negre, care se hrănește cu pești (Phalacrocorax) (🖼 1471) [fr.].

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de păsări acvatice palmipede, dăunătoare pentru că se hrănesc cu pește, avînd penele de culoare neagră-verzuie, împestrițate cu alb pe cap și pe gît, cu cioc lung și încovoiat la vîrf și cu coada lungă, rigidă; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

CORMORAN, cormorani, s. m. Pasăre palmipedă, ceva mai mare decît o rață, de culoare neagră, cu ciocul lung, ascuțit și încovoiat la vîrf; zboară în apropierea țărmului Mării Negre și se hrănește cu pești (Phalacrocorax carbo); corb-de-mare. Cîte un cormoran, ca un vultur negru, cu labele și ciocul galbene, aștepta aproape să treci pe lîngă el. CAMIL PETRESCU, N. 79.

CORMORAN s.m. Pasăre palmipedă de culoare neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vîrf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v. fr.. corp marenc – corb-de-mare].

CORMORAN s. m. pasăre acvatică palmipedă neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vârf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. (< fr. cormoran)

CORMORAN ~i m. Pasăre acvatică cu penaj negru și cu cioc lung, încovoiat. /<fr. cormoran

cormoran m. pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, se hrănește cu pești, în China servește la pescuit.

*cormorán m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, și moran, marin, d. galicu mor, mare, care se găsește și în Are-mor-icum și Mor-bihan și slavu Po-mórie, Pomeranis). O pasăre palmipedă care se nutrește cu pește. (Chinejiĭ îl învață să prindă pește pentru stăpînu luĭ).

BÎTLAN sm. Mold. Bucov. Trans. 🐦 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, de coloare cenușie, înaltă de 1 metru și mai bine, cu picioarele și gîtul lungi și subțiri, cu un moț de pene lungit pe ceafă; numită și „bîtlan-cenușiu”, „stîrc (cenușiu)”, „gîtlan”, „ceapur”, etc. (Ardea cinerea) (🖼 498): un ~ trecea pe deasupra... mișcîndu-și ciocul ca o cîrmă de corabie (D.-ZAMF.) ¶ 2 ~-ROȘU, ~-ROȘIATIC, ~-SCORȚIȘOR, pasăre mai mică decît bîtlanul cenușiu (înaltă de 0 m.80), cu capul negru și cu două pene ce-i atîmă pe ceafă ca un moț; gîtul, pieptul și spatele sînt roșcate; trăește pe lîngă bălți, la noi mai ales în delta Dunării; numită și „stîrc-roșu” sau „ceapur-roșu” (Ardea purpurea) (🖼 499) ¶ 3 ~-MIC, pasăre albă, mai mică la trup decît bîtlanul-cenușiu, împodobită pe spate cu niște pene subțiri foarte frumoase, întrebuințate ca podoabă; numită și „stîrc-alb-mic” sau „ceapur-alb-mic” (Ardea garzetta) (🖼 500) ¶ 4 = CORMORAN ¶ 5 ~-DE-STUH = BOU-DE-BALTĂ¹ 👉 BOU7) [blg. batlan].

CORB sm. 1 🐦 Pasăre de pradă, cu penele foarte negre cu reflexe albăstrii sau violete; se hrănește în special, cu stîrvuri (de aci și blestemul: mînca-te-ar corbii!) (Corvus corax) (🖼 1455); negru ca ~, negru ca pana ~ului, foarte negru; ‼ adv. : trecu altul, cu părul lung și negru ~ (DLVR.); (P) : ~ la ~ ochii nu-și scoate, cei ce se potrivesc la fire, la apucături, etc. nu-și strică unul altuia, nu caută să-și facă rău; e frig de ’nghiață ouăle sub ~, e un ger strașnic ¶ 2 🐦 ~ ALBASTRU = DUMBRĂVEANCĂ ¶ 3 🐦 ~-DE-MARE, ~ MARIN = CORMORAN ¶ 4 🐦 ~-DE-NOAPTE, pasăre cu capul, ceafa și umerii negri, cu spinarea cenușie și pîntecele alb, amestecat cu cenușiu; trăește pe lîngă bălți, unde se ține ascunsă ziua printre trestii și iese numai seara ca să-și caute hrana; are sborul lin și tăcut ca al bufnițelor; numită și „jidan” sau „stîrc cenușiu mic” (Nycticorax europaeus) (🖼 1456) ¶ 5 🐟 Pește de mare, de 18-25 cm., cu capul mare și botul gros, rotunjit; falca de sus e mai lungă și mai lată decît cea de jos; e de coloare brună, cu pîntecele puțin gălbuiu stropit cu picățele negre (Corvina nigra) (🖼 1457) ¶ 6 🌿 Varietate de struguri negri ¶ 7 💫 Constelațiune în emisfera australă [lat. corvus].

cormoran s. m., pl. cormorani

cormoran s. m., pl. cormorani

cormoran s. m., pl. cormorani

CORMORÁN (< fr.) s. m. Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, care trăiesc pe coastele mărilor, prin bălți și pe malurile rîurilor înconjurate de vegetație; au ciocul terminat cu un cîrlig, gît lung, coadă rotunjită formată din pene rigide; mari consumatoare de pește. În China și Japonia sînt dresați în vederea pescuitului. În Romînia se întîlnesc în Delta Dunării: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. moțat (Ph. aristotelis).

CORMORAN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mare.

CORMORAN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mare.