CONSULTATIV, -Ă, consultativi, -e, adj. Cu caracter de consultație. ◊ Organ consultativ = organ care își dă părerea autorizată în anumite probleme. Aviz consultativ = părere cerută unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = vot al cărui rezultat nu este obligatoriu, reprezentând un sprijin dat unui organ de stat sau unei organizații obștești. – Din fr. consultatif.

consultativ, ~ă a [At: GHICA, A. 711 / Pl: ~i, ~e / E: fr consultatif] 1 (D. un organ numit sau ales) Care a fost chemat, instituit pentru a-și da avizul în anumite probleme importante. 2 (Îs) Organ ~ Organ care își spune părerea autorizată în anumite probleme. 3 (Îs) Aviz ~ Părere cerută unui organ competent fără ca respectarea acesteia să fie obligatorie. 4 (Îs) Vot ~ Părere cerută unei persoane în cadrul unor discuții, dar care nu obligă pe ceilalți participanți în privința hotărârii ce urmează a se lua.

CONSULTATIV, -Ă, consultativi, -e, adj. Instituit pentru a-și da avizul în probleme determinate, cu caracter de consultație. ◊ Organ consultativ = organ care își dă părerea autorizată în anumite probleme. Aviz consultativ = părere cerută unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = părere cerută unei persoane în cadrul unor discuții, dar care nu obligă pe ceilalți participanți în privința hotărârii ce urmează a se lua. – Din fr. consultatif.

CONSULTATIV, -Ă, consultativi, -e, adj. (Despre organe numite sau alese) Instituit pentru a-și da avizul în probleme determinate. Consiliu consultativ. ◊ Vot consultativ = vot care contează numai ca o exprimare a părerii în cadrul discuțiilor, dar nu se ia în considerare la luarea hotărîrii finale.

CONSULTATIV, -Ă adj. (Despre un organ numit sau ales) Chemat să-și dea avizul numai la anumite chestiuni. ◊ Vot consultativ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare, într-o discuție etc. [Cf. fr. consultatif, it. consultativo].

CONSULTATIV, -Ă adj. cu caracter de consultație. ♦ organ ~ = organ chemat să-și dea avizul în anumite chestiuni. ♦ vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare. (< fr. consultatif)

CONSULTATIV ~ă (~i, ~e) Care este constituit pentru a da consultații; cu caracter de consultație. Comitet ~. ◊ Vot ~ vot care indică opinia celui care votează fără a fi luat în considerație când se adoptă o hotărâre. /<fr. consultatif

consultativ a. instituit pentru a da păreri, consilii: comitet consultativ; vot consultativ, dreptul de a-și spune părerea, nu însă și de a vota.

*consultatív, -ă adj. (d. consultat; fr. -atif). Relativ la consultațiunĭ, la sfaturĭ, la opiniunĭ: comitet cinsultativ. Vot consultativ, care-țĭ dă drept să-țĭ spuĭ părerea, da să nu votezĭ.

consultativ adj. m., pl. consultativi; f. consultativă, pl. consultative

consultativ adj. m., pl. consultativi; f. consultativă, pl. consultative

consultativ adj. m., pl. consultativi; f. sg. consultativă, pl. consultative

CONSULTATIV adj. (POL.) (înv.) sfătuitor. (Organ ~.)

CONSULTATIV adj. (POLITICĂ) (înv.) sfătuitor. (Organ ~.)