11 definiții pentru conic
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con2, privitor la con2. 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan. – Din fr. conique.
CONIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con2, privitor la con2. 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan. – Din fr. conique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conic, ~ă [At: CULIANU, C. 136 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr conique] 1 a Care are forma unui con2. 2 Privitor la con2. 3 sf Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONIC, -Ă, conici, -e, adj. Care are forma unui con. Figură conică. Rădăcina conică a morcovului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONIC, -Ă adj. În formă de con. [< fr. conique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONIC ~că (~ci, ~ce) Care are formă de con. /<fr. conique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conic a. ce are forma conului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*cónic, -ă adj. (vgr. konikós). De forma conuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conic adj. m., pl. conici; f. conică, pl. conice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conic adj. m., pl. conici; f. conică, pl. conice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conic adj. m., pl. conici; f. sg. conică, pl. conice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
conic, conicăadjectiv
-
- Figură conică. Rădăcina conică a morcovului. DLRLC
-
etimologie:
- conique DEX '09 DEX '98 DN