celestină sf [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr célestine] Sulfat natural de stronțiu, sticlos-transparent, incolor sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă în prepararea sărurilor de stronțiu.

CELESTINĂ s. f. Sulfat de stronțiu natural, întrebuințat ca materie primă pentru prepararea compușilor de stronțiu. – Fr. célestine.

CELESTINĂ s.f. Sulfat natural de stronțiu. [Pl. -ne. / < fr. célestine].

CELESTINĂ s. f. sulfat natural de stronțiu. (< fr. célestine)

CELESTINĂ f. Mineral natural semitransparent sau ușor colorat, întrebuințat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronțiu și în industria farmaceutică. /<fr. célestine

*celestínă f., pl. e (lat. caelestis, ceresc, adică „de coloarea ceruluĭ”). Min. Sulfat natural de stronțiŭ (un mineral de ordinar albastru).

celestin, ~ă [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.

* CELESTIN sm. ⛪ Călugăr din ordinul instituit de papa Celestin al V-lea (🖼 1043) [fr.].

CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].

celestină s. f., g.-d. art. celestinei

celestină s. f., g.-d. art. celestinei

celestină s. f., g.-d. art. celestinei

celestină (engl.= celestite) SrSO₄, s. rombic. În România, se găsește în diverse formațiuni sedimentare (calcare și argile) din zona subcarpatică și din Depr. Trans. în ganga mineralizațiilor de la Băița-Bihor.

CELESTINĂ (< fr. {i}; {s} lat. celestis „ceresc”) s. f. Sulfat natural de stronțiu, de culoare alb-albăstruie, transparent, cu luciu sticlos sidefos, format în filoane hidrotermale sau în roci sedimentare sub formă de nodule sau cuiburi. Constituie principala sursă de stronțiu (56,4 %). Se utilizează în pirotehnie, ind. zahărului.