CARTOMANȚIE s. f. (Rar) Ghicitul în cărți. – Din it. cartomanzia.

cartomanție sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: it cartomanzia] (Rar) Ghicit în cărți.

*CARTOMANȚIE sf. Ghicirea, prezicerea soartei cu ajutorul cărților de joc [fr.].

CARTOMANȚIE s. f. (Rar) Ghicit în cărți. – Din it. cartomanzia.

CARTOMANȚIE s.f. (Rar) Ghicit în cărți. [Gen. -iei. / < it. cartomanzia].

CARTOMANȚIE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. (< it. cartomanzia)

CARTOMANȚIE f. Ghicitul în cărți. /<it. cartomanzia

cartomanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin datul cărților.

*cartomanțíe f. (cartă și vgr. manteía, gîcire). Știința de a pretinde că gîceștĭ după cărțile de joc.

cartomanție (rar) s. f., art. cartomanția, g.-d. cartomanții, art. cartomanției

cartomanție (rar) s. f., art. cartomanția, g.-d. cartomanții, art. cartomanției

cartomanție s. f., art. cartomanția, g.-d. cartomanții, art. cartomanției