canulă sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr canale, lat cannula] Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălări interne.

CANULĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălaturi interne.

CANULĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).

CANULĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].

CANULĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)

CANULĂ f. med. Tub special care se folosește la efectuarea diferitelor spălături interne sau în diferite operații chirurgicale. /<lat. cannula, fr. canule

canulă f. tub de care se servesc chirurgii.

*cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).

canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule

canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule

canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule