campus sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg campus] Complex universitar cuprinzând construcții și dotări pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.

CAMPUS s.n. Așezare în care sunt amplasate unități de învățămînt superior și locuințe pentru profesori și studenți. [< fr. campus, cf. lat. campus – cîmp].

CAMPUS s. n. ansamblu de clădiri aparținând uneia sau mai multor instituții de învățământ superior în afara orașelor. (< engl., fr. campus)

campus s. n. (înv.; americanism) Așezare în care (în special în S.U.A.) este amplasat un institut de învățământ superior cu toate anexele sale ◊ „[...] o mulțime de scriitori nu mai fac un pas dincolo de viața campus-ului, și experiența lor e limitată fatal la specia umană universitară și la evenimentele interne ale universității care, oricât de interesante, sunt și specioase și previzibile.” R.lit. 28 III 74 p. 32. ◊ „Asupra lor [cărților] se reped nu numai studenții din campusuri, ci și gospodinele adepte ale matriarhatului conjugal.” Cont. 16 III 79 p. 8. ◊ „[...] căminiștii [...] au rămas în campusuri pentru autogospodărire.” R.l. 3 X 93 p. 9 (cuv. lat. transmis prin engl. americ. campus; cf. fr., it. campus; DMN 1958; MP 196265; D. Am.; DN3, DEX-S)

CAMPUS ~uri n. Teren pe care este amplasată o instituție de învățământ superior cu toate dotările pentru cercetare, locuit, agrement etc. /<engl., fr. campus

campus (ansamblu universitar) s. n., pl. campusuri

campus (ansamblu universitar) s. n., pl. campusuri

campus s. n., pl. campusuri