BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton natans). – Broască + suf. -ariță.

BROSCĂRIȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba-șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

broscariță sf [At: PANȚU, PL. / V: ~căr~ / Pl: ~țe / E: broască + -ariță] 1 Plantă erbacee acvatică din familia scheuchyeriacee, înaltă de 15-60 cm, glabră, cu foi bazilare, îngust-lineare, cu flori verzui, fructe lineare, îngustate spre bază, alipite de tulpină și desfacându-se la maturitate în trei capsule, care crește pe locuri umede (Ludwigia palustris). 2 Planta Potamogeton natans. 3 (Bot) Iarba-șerpilor (Triglochin palustre).

broscăriță sf vz broscariță

broscariță s.f. (bot.) Plantă erbacee acvatică, din familia scheuczeriacee, cu tulpina lungă de 15-60 cm, cu frunzele pețiolate, înguste și liniare, cu florile albe-verzui, hermafrodite, dispuse în spic, cu fructele liniare, îngustate la bază, alipite de tulpină, care se desfac la maturitate în trei valve, care crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei. • pl. -țe. /broască + -ăriță.

BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton). – Broască + suf. -ariță.

BROSCĂRIȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță.

BROSCĂRIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui; crește prin bălți sau prin ape lin curgătoare (Potamogeton natans); limba-apei, notătoare. 2. Plantă erbacee acvatică cu flori verzi și fructe (capsule) care se desfac la maturitate în trei valve; crește prin locuri umede și livezi mlăștinoase (Triglochin palustre); iarba-șerpilor.

BROSCARIȚĂ, broscarițe, s. f. 1. Plantă erbacee acvatică, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Plantă erbacee acvatică, cu flori verzi și fructe care se desfac la maturitate în trei valve (Triglochin palustre); iarba-șerpilor. – Din broască + suf. -ariță.

BROSCĂRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpina subțire, cu frunze lungi pețiolate, pieloase și cu flori albe-verzui; limba-apei; notătoare. /broască + suf. ~ăriță

broscariță f. plantă ce crește prin apele stagnante și lin curgătoare (Potamogeton natans).

broscáriță f., pl. e (d. broască). O algă (potamogéton natans).

broscariță (plantă) s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

broscăriță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

broscariță (notătoare) s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

broscăriță (iarba-șarpelui) s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

broscariță s. f., g.-d. art. broscariței; pl. broscarițe

broscăriță s. f., g.-d. art. broscăriței; pl. broscărițe

BROSCARIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (reg.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.

BROSCĂRIȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.

BROSCARIȚĂ s. (BOT.; Potamogeton natans) (pop.) notătoare, limba-apei, (Munt.) pașă.

BROSCĂRIȚĂ s. (BOT.; Triglochin palustris) (reg.) iarba-șarpelui.