BARONET, baroneți, s. m. Titlu nobiliar ereditar în Anglia al membrilor unui ordin de cavaleri; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

baronet sm [At: BOUREANU, S. P. 28 / E: fr baronnet] Titlu de noblețe în Anglia (superior titlului de cavaler și inferior celui de baron), care se transmite ereditar.

baronét s.m. (în Anglia) Titlu de noblețe ereditar superior cavalerului și inferior baronului. ◆ Persoană care are acest titlu (cu dreptul de a folosi apelativul sir pentru bărbați, respectiv lady pentru femei). • pl. -ți. /<fr. baronnet.

*BARONET sm. 🛡 Titlu de nobleță, în Anglia, hărăzit unui ordin de cavaleri, și care trece prin moștenire numai la partea bărbătească [engl.].

BARONET, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet.

BARONET, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Fr. baronnet.

BARONET s.m. Titlu de noblețe în Anglia, dat unui ordin de cavaleri; persoană avînd acest titlu. [< fr. baronnet].

BARONET s. m. titlu de noblețe, în Anglia, dat unui ordin de cavaleri. (< fr. baronnet)

*baronét m. (engl. baronet). În Anglia, nobil între baron și cavaler.

baronet s. m., pl. baroneți

baronet s. m., pl. baroneți

baronet s. m., pl. baroneți