AUTARHIC, -Ă, autarhici, -ce, adj. Care are caracter de autarhie. Stat autarhic. [Pr.: a-u-] – Din it. autarchico.

autarhic, ~ă a [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 111, 4/5/ V: -rch- / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: it autarchico] 1-4 Care are caracter de autarhie (1-4). 5-8 Referitor la autarhie (1-4). 9-12 Care aparține autarhiei (1-4). 13-16 Care provine de la autarhie (1-4). 17-20 Specific autarhiei (1-4). 21-24 De autarhie (1-4).

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -ce, adj. Care are caracter de autarhie. Stat autarhic. – Din it. autarhico.

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -e, adj. Cu caracter de autarhie. Sensul mercantilismului epocii lui Colbert era acela al unui sistem economic care urmărește un scop precis... mari acumulări de capitaluri și metale prețioase, printr-o politică izolaționistă și violent autarhică. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr. 111, 4/5. – Pronunțat: a-u-.

AUTARHIC, -Ă, autarhici, -e, adj. Cu caracter de autarhie. [Pr.: a-u-] – It. autarchico (< gr.).

AUTARHIC, -Ă adj. Care are caracter de autarhie. [< it. autarchico, cf. fr. autarcique].

AUTARHIC, -Ă adj. cu caracter de autarhie. (< it. autarchico)

AUTARHIC ~ că (~ci, ~ce) Care ține de autarhie; propriu autarhiei. /<fr. autarchique, it. autarchico

autarchic, ~ă a vz autarhic

autarhic (desp. a-u-tar-/-ut-ar-) adj. m., pl. autarhici; f. autarhică, pl. autarhice

autarhic (a-u-tar-/-ut-ar-) adj. m., pl. autarhici; f. autarhică, pl. autarhice

autarhic adj. m. (sil. a-u-), pl. autarhici; f. sg. autarhică, pl. autarhice