16 definiții pentru argon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGON s. n. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice, a unor tuburi luminiscente pentru reclame și la sudarea cu arc electric. – Din fr. argon.

argon sns [At: MEHEDINȚI, G. F. 20 / E: fr argon] Gaz rar, inert, incolor și inodor care se găsește în atmosferă și care se întrebuințează la umplerea becurilor electrice.

*ARGON sbst. 🔬 Corp simplu, gazos care, în cantități infime, se găsește și în aerul atmosferic [fr.].

ARGON s. n. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice. – Din fr. argon.

ARGON s. n. Gaz incolor și inodor din grupa gazelor rare, întrebuințat la umplerea becurilor electrice și la iluminarea reclamelor.

ARGON s. n. Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi cu descărcare electrică folosite la reclamele luminoase. – Fr. argon (< gr.).

ARGON s.n. (Chim.) Gaz nobil incolor și inodor, întrebuințat mai ales la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. [< fr. argon, cf. gr. argos – inactiv].

ARGON s. n. gaz inert, incolor și inodor, folosit la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. (< fr. argon)

ARGON n. Gaz nobil, incolor, fără miros, care se găsește în atmosferă și se folosește la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente. /<fr. argon

*argón n. (vgr. „nelucrător”). Chim. Un gaz simplu insipid, incolor și inodor care se află în proporțiune de o sutime în aer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

argon subst. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, scris numai deasupra unui oligon cu două chentime sub el, care face ca aceste chentime să fie intonate în ridicarea mâinii, ca și când ar avea gorgon, iar durata oligonului se prelungește cu încă o bătaie, ca și când ar avea clasmă. – Din gr. argon.

ARGÓN (< fr. {i}; {s} gr. argos „inactiv”), s. n. Element chimic (Ar; nr. at. 18, m. at. 39,948, p. t. -189 °C, p. f. -185,7 °C) din familia gazelor rare. Se găsește în atmosferă în proporție de 0,93 la sută în volume și se întrebuințează la umplerea becurilor electrice și a unor tuburi luminicente pentru reclame, la sudarea cu arc electric. A fost descoperit în 1894 de J.W.S. Rayleigh și W. Ramsay.

Intrare: argon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argon
  • argonul
  • argonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • argon
  • argonului
plural
vocativ singular
plural
Ar simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ar
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argonsubstantiv neutru

  • 1. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice, a unor tuburi luminiscente pentru reclame și la sudarea cu arc electric. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • comentariu simbol Ar DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.