2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

țâ sf [At: VARONE, D. 149 / Pl: ? / E: ns cf țipa2] (Reg; mai ales art) Numele unui dans popular. corectat(ă)

ȚIPA1 (țip), ȚÎPA1 (țîp) vb. intr. A striga tare, cu glas ascuțit: odată țipă pasărea și, cît ai zice meiu, se văzu înconjurat de păsări, cari mai mici, cari mai mari, țipînd pre limba lor (ISP.); țipa cît îi lua gura (VLAH.); ~ ca din gură de șarpe 👉 ȘARPE1.

ȚIPA2 (țip), ȚÎPA3 (țîp) vb. tr. Trans. 1 A arunca: Țipă condeiul pe masă Și mi se plimbă prin casă (IK.-BRS.); a treia zi după Bobotează nu se țipă cenușa din vatră, pentru că mănîncă dihorul găinile (GOR.) 2 A lepăda: Novac... țipa haine boierești Și ’mbrăca călugărești (FR.-CDR.).

ȚÎPA 👉 ȚIPA.

ȚÎ (pl. -pe) sf. Trans. 🎼 Fluier cu găuri, din coajă de salcie (VIC.).

țî f., pl. e și ĭ (d. a țipa, adică „a șuĭera”). Trans. (Săliște). Șuĭerătoare (de salcie saŭ de plumb).

Arhaisme și regionalisme

țâpá, țâp, (țipa), v.i. 1. A arunca, a azvârli, a trânti, a da jos: „Numa-o mână mi-o țâpa, / Tri și patru mi-oi afla” (Calendar, 1980: 75). 2. A alunga, a îndepărta: „De la munte m-o țâpat, / La hotar nu m-o lăsat” (Calendar, 1980: 32). ■ În textele vechi apare frecvent var. înv. a țipa: „C-a mere la vlădicie / Și m-a țipa din popie” (Bârlea, 1924: 28). – Et. nec. (MDA).

țâpa, țâp, (țipa), vb. intranz. – 1. A arunca, a azvârli, a trânti, a da jos: „Numa-o mână mi-o țâpa, / Tri și patru mi-oi afla” (Calendar, 1980: 75). 2. A alunga, a îndepărta: „De la munte m-o țâpat / La hotar nu m-o lăsat” (Calendar, 1980: 32). În textele vechi apare mai frecvent forma a țipa: „C-a mere la vlădicie / Și m-a țipa din popie” (Bârlea, 1924: 28). – Et. nec. (DEX, DER, MDA).

țâpa, țâp, (țipa), vb. intranz. – (înv.) 1. A arunca, a azvârli, a trânti, a da jos: „Numa-o mână mi-o țâpa, / Tri și patru mi-oi afla” (Calendar 1980: 75). 2. A alunga, a îndepărta: „De la munte m-o țâpat / La hotar nu m-o lăsat” (Calendar 1980: 32). În textele vechi apare mai frecvent forma a țipa: „C-a mere la vlădicie / Și m-a țipa din popie” (Bârlea 1924: 28). – Et. nec. (DEX, DER).

țâpă s.f. (reg.) un dans popular.

Intrare: țâpa
țâpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâpă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâ
  • țâpa
plural
genitiv-dativ singular
  • țâpe
  • țâpei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.