7 definiții pentru țuțula

Explicative DEX

țuțula [At: TDRG / V: (reg) țâț~, ~li, lu~[1] / Pzi: țuțul / E: țuțu] 1-2 vtr (Reg) A (se) legăna. 3 vr A se da în scrânciob Si: a se balansa, (reg) a se țuțuliga. 4 vt (Ban; c. i. un copil mic) A legăna.

  1. Variantă neclară. — gall

ȚUȚULA (-ul) vb. tr. Trans. (VIC.) (DENS.) A legăna [țuțul].

țâțula v vz țuțula

țuțuli v vz țuțula

Ortografice DOOM

țuțula vb., ind. prez. 1 sg. țuțul, 3 sg. țuțu

Sinonime

ȚUȚULA vb. v. legăna.

țuțula vb. v. LEGĂNA.

Intrare: țuțula
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțula
  • țuțulare
  • țuțulat
  • țuțulatu‑
  • țuțulând
  • țuțulându‑
singular plural
  • țuțulă
  • țuțulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțul
(să)
  • țuțul
  • țuțulam
  • țuțulai
  • țuțulasem
a II-a (tu)
  • țuțuli
(să)
  • țuțuli
  • țuțulai
  • țuțulași
  • țuțulaseși
a III-a (el, ea)
  • țuțulă
(să)
  • țuțule
  • țuțula
  • țuțulă
  • țuțulase
plural I (noi)
  • țuțulăm
(să)
  • țuțulăm
  • țuțulam
  • țuțularăm
  • țuțulaserăm
  • țuțulasem
a II-a (voi)
  • țuțulați
(să)
  • țuțulați
  • țuțulați
  • țuțularăți
  • țuțulaserăți
  • țuțulaseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțulă
(să)
  • țuțule
  • țuțulau
  • țuțula
  • țuțulaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâțula
  • țâțulare
  • țâțulat
  • țâțulatu‑
  • țâțulând
  • țâțulându‑
singular plural
  • țâțulă
  • țâțulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâțul
(să)
  • țâțul
  • țâțulam
  • țâțulai
  • țâțulasem
a II-a (tu)
  • țâțuli
(să)
  • țâțuli
  • țâțulai
  • țâțulași
  • țâțulaseși
a III-a (el, ea)
  • țâțulă
(să)
  • țâțule
  • țâțula
  • țâțulă
  • țâțulase
plural I (noi)
  • țâțulăm
(să)
  • țâțulăm
  • țâțulam
  • țâțularăm
  • țâțulaserăm
  • țâțulasem
a II-a (voi)
  • țâțulați
(să)
  • țâțulați
  • țâțulați
  • țâțularăți
  • țâțulaserăți
  • țâțulaseți
a III-a (ei, ele)
  • țâțulă
(să)
  • țâțule
  • țâțulau
  • țâțula
  • țâțulaseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțuli
  • țuțulire
  • țuțulit
  • țuțulitu‑
  • țuțulind
  • țuțulindu‑
singular plural
  • țuțule
  • țuțuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțul
(să)
  • țuțul
  • țuțuleam
  • țuțulii
  • țuțulisem
a II-a (tu)
  • țuțuli
(să)
  • țuțuli
  • țuțuleai
  • țuțuliși
  • țuțuliseși
a III-a (el, ea)
  • țuțule
(să)
  • țuțule
  • țuțulea
  • țuțuli
  • țuțulise
plural I (noi)
  • țuțulim
(să)
  • țuțulim
  • țuțuleam
  • țuțulirăm
  • țuțuliserăm
  • țuțulisem
a II-a (voi)
  • țuțuliți
(să)
  • țuțuliți
  • țuțuleați
  • țuțulirăți
  • țuțuliserăți
  • țuțuliseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțule
(să)
  • țuțule
  • țuțuleau
  • țuțuli
  • țuțuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuțula, țuțulverb

etimologie:
  • țuțu MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.