8 definiții pentru ținober
Explicative DEX
ținober sns [At: MOLNAR, D. 49/24 / V: ~băr, ~nabăr, ~nabor, ~nobru, țârnăbor, țârnabor, țârnabur[1] / E: ger Zinnober] (Chm; înv) 1 Cinabru (1). 2 (Îs) Ținobru prost Rugină de fier.
- Ultimele trei variante, fără accent în original — LauraGellner
țârnabor[1] sn vz ținober
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârnabur[1] sn vz ținober
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țârnăbor[1] sn vz ținober
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținabăr sn vz ținober
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținabor sn vz ținober
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținobăr sn vz ținober
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ținobru sns vz ținober
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ținober
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ținobersubstantiv neutru
chimie învechit
- 1. Cinabru. MDA2sinonime: cinabru
- 2. Ținobru prost = rugină de fier. MDA2
etimologie:
- Zinnober MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.