17 definiții pentru șancru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre.

șancru sn [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 356/18 / V: (înv) can~, (reg) ~nchir (Pl: ~uri), ~cr, ~ngăr, șenchir, șomcar, (pop) ~căr / Pl: ~re / E: fr chancre, ger Schanker] 1 Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. 2 Boală venerică infecțioasă, care se manifestă prin șancru (1).

ȘANCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659.

ȘANCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker].

ȘANCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr. chancre)

ȘANCRU ~e n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, formată în urma pătrunderii în organism a unei infecții. /<fr. chancre

șáncăr n., pl. e (germ. schanker, fr. chancre, d. lat. cancer. V. cancer). Med. Un fel de ulcer al organelor genitale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

șancru s. n., art. șancrul; pl. șancre

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șancăr (-re), s. n. – Ulcerație a pielii. – Var. șancru. Germ. Schanker, var. din fr. chancre.

Intrare: șancru
șancru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancre
  • șancrele
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancre
  • șancrelor
vocativ singular
plural
șancru2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancru
  • șancrul
  • șancru‑
plural
  • șancruri
  • șancrurile
genitiv-dativ singular
  • șancru
  • șancrului
plural
  • șancruri
  • șancrurilor
vocativ singular
plural
șomcar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șancăr
  • șancărul
  • șancăru‑
plural
  • șancăre
  • șancărele
genitiv-dativ singular
  • șancăr
  • șancărului
plural
  • șancăre
  • șancărelor
vocativ singular
plural
șenchir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șangăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șancr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șanchir
  • șanchirul
  • șanchiru‑
plural
  • șanchiri
  • șanchirii
genitiv-dativ singular
  • șanchir
  • șanchirului
plural
  • șanchiri
  • șanchirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șancru, șancresubstantiv neutru

  • 1. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Șancrele pot fi chiar de la început mai multe sau se înmulțesc ulterior. NICOLAU-MAISLER, D. V. 659. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.