înfiere sf [At: DA ms / P: ~fi-e~ / V: (rar) ~are, ~iire / Pl: ~ri / E: înfia] 1 Adoptare cu forme legale a unui copil Si: (înv) înfială. 2 (Nob) Însușire a unor cuvinte, păreri etc.

ÎNFIERE, înfieri, s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopțiune. – Pronunțat: -fi-e-.

înfiére f. Acțiunea de a înfia, adopțiune.

înfiare sf vz înfiere

înfiire sf vz înfiere

înfiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

înfiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

înfiere s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. înfierii; pl. înfieri

ÎNFIERE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

ÎNFIERE s. (JUR.) adoptare, adopție. (~ unui copil.)

înfiere, înfieri s. f. Acțiunea de a înfia și rezultatul ei. ♦ (Sens biblic) Unul dintre efectele botezului, care, după ce ne-a curățit de păcat, ne-a sfințit, ne-a acordat harul mântuitor și am devenit fii și moștenitori ai lui Dumnezeu prin Iisus Hristos. – Din înfia.