opțiuni
  • info

8 definiții pentru îmblătitoare

Explicative DEX

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

îmblătitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750) GCR II, 59/2 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăci~, îml~, umblăci~, um~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblăti + -tor] (Reg) 1-2 (Persoană) care îmblătește (1).

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362.

ÎMBLĂTITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care îmblătește. /a îmblăti + suf. ~tor

Ortografice DOOM

îmblătitoare (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătitoarei; pl. îmblătitoare

îmblătitoare (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătitoarei; pl. îmblătitoare

îmblătitoare s. f., g.-d. art. îmblătitoarei; pl. îmblătitoare

Intrare: îmblătitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarea
  • ‑mblătitoarea
plural
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarele
  • ‑mblătitoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarei
  • ‑mblătitoarei
plural
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarelor
  • ‑mblătitoarelor
vocativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoareo
  • ‑mblătitoareo
plural
  • îmblătitoarelor
  • ‑mblătitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblătitor, îmblătitorisubstantiv masculin
îmblătitoare, îmblătitoaresubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care îmblătește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. DLRLC
    • format_quote Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. DLRLC
    • format_quote La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362. DLRLC
etimologie:
  • Îmblăti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.