ZĂGNEATĂ (pl. -ete), ZĂGNATĂ, ‼ZĂCNATĂ (pl. -te) sf. Foc de nuiele sau de surcele uscate care arde cu flacără în gura cuptorului, făcut anume ca să se rumenească pîinea sau pentru ca să se coacă mai repede mălaiul, plăcintele, etc.: pe vatră licărea o zăgnată de foc (RET.) [rut. zagnīt].

zăgnátă, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor. 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí (Scriban; Candrea, după DER).