zăgnátă, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor. 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí (Scriban; Candrea, după DER).