vișinel sm [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) vicșân / Pl: ~ei / E: vișin¹ + ~el] 1-2 (Șhp) Vișin¹ (1) (care nu a ajuns la maturitate) Si: (pop; rar) vișinior (1-2). 3 (Șîc ~-sâlbatic) Vișin¹ (2)-sălbatic (Cerasus fruticosa).

vișinel s.m. (bot.) 1 Dim. al lui vișin. 2 Arbust din familia rozaceelor, cu florile albe, cu fructele sferice, mici, roșu purpurii, foarte acre (Prunus fructicosa); vișin sălbatic. • pl. -ei. /vișin + -el.

VIȘINEL, vișinei, s. m. 1. Diminutiv al lui vișin. Prin cel verde vișinel, faptu-s-a d-un legănel. TEODORESCU, P. P. 83. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe și cu fructe mici, rotunde, roșii-purpurii, foarte acre; crește în stepe și în locuri bine însorite (Prunus fruticosa).

VIȘINEL ~i m. (diminuitiv de la vișin) Arbust cu flori albe și fructe mici de culoare roșie, acre la gust. /vișin + suf. ~el

vicșânel sm vz vișinel

CIREȘ sm. 🌿 1 Pom din familia rosaceelor care produce niște fructe cu sîmburi, foarte gustoase, numite cireșe (Prunus avium) (🖼 1217); Ⓟ: a se uita la cineva ca la un ~ copt (ISP.) , a privi cu drag ¶ 2 CIREȘ-DE-BĂRĂGAN, CIREȘ-PITIC = VIȘINEL [lat. vulg. *cerĕsius].

vișinel s. m., pl. vișinei, art. vișineii

vișinel s. m., pl. vișinei, art. vișineii

vișinel s. m., pl. vișinei, art. vișineii

VIȘINEL s. v. cireș-de-Bărăgan.

VIȘINEL s. (BOT.; Prunus fructicosa) cireș-de-Bărăgan, cireș-pitic, vișin-sălbatic.