vicerege sm [At: FM (1847), 75²/5 / V: (înv) vițe~ / S și: vice-rege / Pl: ~egi / E: vice¹- + rege¹ după fr vice-roi] 1 Guvernator al unei colonii sau al unei provincii care face parte dintr-un regat (sau dintr-un imperiu) Si: (înv) vicerigă (1), viceregent (2), (îvr) vițăroa (1), (îrg) vicecrai (1). 2 Titlu deținut de vicerege (1) Si: (înv) vicerigă (2), viceregent (3), (îvr) vițăroa (2), (îrg) vicecrai (2). 3 Funcție deținută de vicerege (1) Si: (înv) vicerigă (3), viceregent (4), (îvr) vițăroa (3), (îrg) vicecrai (3).

vicerege s.m. Înalt demnitar care guvernează o colonie sau o provincie (care depinde de alt stat) în numele unui rege; locțiitor al regelui într-o provincie îndepărtată. ♦ Titlu, funcție deținută de această persoană. • pl. -gi. /vice- + rege, după fr. vice-roi.

VICEREGE, viceregi, s. m. Demnitar care guvernează o țară sau o provincie în numele unui rege. În locul unei domnii de șapte ani [Cantacuzino] visează să devină prinț ereditar sau vicerege al romînilor. BOLINTINEANU, O. 253.

VICEREGE s.m. Înalt demnitar care guvernează o provincie în numele și în locul regelui; locțiitor al regelui într-o provincie îndepărtată. [După fr. vice-roi].

VICEREGE s. m. înalt demnitar care guvernează o provincie în numele și în locul regelui. (după fr. vice-roi)

vicerege m. guvernatorul unui Stat care are sau a avut titlul de regat: viceregele Siciliei.

*vicerége m. Guvernator al unuĭ fost regat orĭ a uneĭ țărĭ supuse alteĭa: viceregele Indiiĭ.

vițerege sm vz vicerege

vicerege s. m., art. viceregele; pl. viceregi

vicerege s. m., pl. viceregi

vicerege s. m., pl. viceregi