VARIA¹ s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

varia¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 18 / Pl: ~ii / E: ngr βαρεῖα] (Înv) Accent grav.

varia² si [At: AN. IST. NAȚ. I, 336 / P: ~ri-a / E: fr varia] 1 Culegere de scrieri diverse și, de obicei, de mică întindere Si: varietăți Vz varietate (6). 2 Rubrică a unei publicații periodice, care cuprinde articole scurte, note, informații etc., având conținut variat Si: varietăți Vz varietate (5).

varia¹ s.f. Accent grav în alfabetul chirilic. • pl. -ii. /<ngr. βαρεία.

varia² subst. invar. 1 Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2 Rubrică a unei publicații periodice în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. cu conținut variat; varietăți. /<fr. varia, lat. varia, s.n. pl. de la adj. varĭus, -a, -um „diferit”.

VARIA¹ s. n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, note și informații mărunte și cu conținut variat. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat.

VARIA¹ s. n. (Latinism) 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite și (de obicei) mărunte. 2. Rubrică într-o revistă, în care se publică diferite articole, note și informații mărunte.

VARIA s.n. 1. Culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. Rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. [Pron. -ri-a. / < fr., lat. varia].

VARIA¹ s. n. pl. 1. culegere bibliografică de scrieri diferite. 2. rubrică a unei publicații în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informații etc. (< lat. varia)

VARIA n. 1) Culegere de scrieri variate. 2) Rubrică într-o revistă, care include diferite materiale mici (articole, note, informații). [Sil. -ri-a] /<fr. varia

varia² (lat.) (desp. -ri-a) s. n. pl.

varia¹ (lat.) (-ri-a) s. n. pl.

varia s. n. pl. (sil. -ri-a)

varia subst. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care, așezat înaintea unui semn vocal cu o durată de o bătaie, face ca această notă să fie executată cu o ușoară săltare a vocii; așezată înaintea unui semn vocal cu durata de o jumătate de bătaie, produce asupra acestuia un simplu accent. – Din gr. varia „grav”.