12 definiții pentru tricotin
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRICOTIN s. n. (Rar) Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotină s. f.] – Din fr. tricotine.
tricotin sn [At: DEX / V: ~ă sf / E: fr tricotine] Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRICOTIN s. n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var.: tricotină s. f.] – Din fr. tricotine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRICOTIN s.n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var. tricotină s.f. / < fr. tricotine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRICOTIN s. n. țesătură specială pentru taioare și mantouri. (< fr. tricotine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRICOTIN ~uri n. 1) Țesătură sintetică, asemănătoare cu tricotul, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. /<fr. tricotine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRICOTINĂ s. f. v. tricotin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRICOTINĂ s. f. v. tricotin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tricotină sf vz tricotin
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRICOTINĂ s.f. v. tricotin.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tricotin (rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tricotin (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tricotin s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tricotinsubstantiv neutru
- 1. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tricotine DEX '09 DEX '98 DN