tisău sn [At: MOXA, 380/38 / V: (înv) ticseu, (reg) ticsâu, ~scău, tius~ / Pl: ~ri, (reg) ~sauă / E: mg tüszo] (Îrg) Chimir (3).

tisăŭ, V. tĭusăŭ.

ticsâu sn vz tisău

ticseu sn vz tisău

tiscău sn vz tisău

tiusău sn vz tisău

tĭusăŭ și tis- n., pl. ăĭe (ung. tüszö). Trans. P. P. Chimir.

tisău (-saie), s. n. – (Trans.) Chimir, șerpar. – Var. tiusău. Mag. tüszö (Tiktin).

TISĂU s. v. chimir, șerpar.

tisău s. v. CHIMIR. ȘERPAR.

tisău, tisauă, s.n. (reg.) Curea, șerpar, chimir: „Află ea că biciul este ținut sub cheie, în lada mare de fier și cheia este tot timpul în tisăul bărbatului” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 42). (Trans., Maram.). – Din magh. tüszö „șerpar” (Scriban, MDA).

tisău, tisauă, s.f. – (reg.) Curea, șerpar, chimir: „Află ea că biciul este ținut sub cheie, în lada mare de fier și cheia este tot timpul în tisăul bărbatului” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 42); „Tisău tău cel bumbdit / Tăt în sânge-i tăvălit; / Și cureaua ta cea lată / Tătă-i în sânge-ngropată” (Țiplea, 1906: 505). (Trans., Maram.). – Din magh. tüszö „șerpar” (Scriban; Tiktin, cf. DER, MDA).