2 definiții pentru strășnicit
Explicative DEX
STRĂȘNICI, strășnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa. – Din strașnic.
Ortografice DOOM
strășnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strășnicesc, imperf. 3 sg. strășnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. strășnicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: strășnicit
strășnicit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
strășnici, strășnicescverb
-
- Chira e muiere cu sînge repede, rumenă, voinică; lungă vreme a strășnicit plaiurile umăr la umăr cu alesul ei. DELAVRANCEA, S. 166. DLRLC
- Hai să ne răsculăm împotriva lui Zeus și să-i arătăm că el n-are nici un drept de a ne strășnici pe noi. ODOBESCU, S. III 270. DLRLC
-
etimologie:
- strașnic DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.