opțiuni
  • info

6 definiții pentru streleț

Explicative DEX

streleț sm [At: M. COSTIN, O. 160 / V: ~lit[1], ~ril~ / A și: streleț / Pl: ~i / E: rs стрелец] 1 (În epoca feudală, în țările române) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători (arcași). 2 Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcții polițienești) care forma garda țarului în Rusia, în sec. XVI-XVII.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: streliț — LauraGellner

streliț[1] sm vz streleț

  1. În definiția principală, această varianță este tipărită: strelit — LauraGellner

strileț sm vz streleț

Ortografice DOOM

!streleț s. m., pl. streleți

Regionalisme / arhaisme

STRELEȚ s. m. (Mold.) Soldat dintr-un corp de vînători. Mai lesne strelelului a nemeri o vrabie decît pe un om călare, M. COSTIN. Strelețul, arcul frîngînd, ținta nu lovască. CANTEMIR, IST. Atunce au ieșit si Mihai-Vodă cu seimenii si cu streleții, adecă vînătorii ce ave. NECULCE. Etimologie: rus. strelec.

streleț, streleți, s.m. (înv.) 1. soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători arcași (în Țările române). 2. soldat din garda țarului în Rusia.

Intrare: streleț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streleț
  • strelețul
  • strelețu‑
plural
  • streleți
  • streleții
genitiv-dativ singular
  • streleț
  • strelețului
plural
  • streleți
  • streleților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strileț
  • strilețul
plural
  • strileți
  • strileții
genitiv-dativ singular
  • strileț
  • strilețului
plural
  • strileți
  • strileților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streliț
  • strelițul
  • strelițu‑
plural
  • streliți
  • streliții
genitiv-dativ singular
  • streliț
  • strelițului
plural
  • streliți
  • streliților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

streleț, strelețisubstantiv masculin

  • 1. Țările Române (În epoca feudală) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vânători (arcași). MDA2
  • 2. Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcții polițienești) care forma garda țarului în Rusia, în secolele XVI-XVII. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.