5 definiții pentru stipulare

Explicative DEX

stipulare sf [At: (a. 1858) PLR I, 177 / Pl: ~lări / E: stipula] Obligație cuprinsă într-o convenție, într-un tratat, într-un contract etc. Si: clauză (1), condiție (19), dispoziție (3), prevedere, punct, stipulație (1), termen, (îvp) tocmeală, (înv) șart.

STIPULARE s.f. Acțiunea de a stipula și rezultatul ei; stipulație. [< stipula].

Ortografice DOOM

stipulare s. f., g.-d. art. stipulării; pl. stipulări

Sinonime

STIPULARE s. v. clauză.

STIPULARE s. (JUR.) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulație, termen, (înv. și pop.) tocmeală, (înv.) șart. (~ dintr-o convenție.)

Intrare: stipulare
stipulare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stipulare
  • stipularea
plural
  • stipulări
  • stipulările
genitiv-dativ singular
  • stipulări
  • stipulării
plural
  • stipulări
  • stipulărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stipulare, stipulărisubstantiv feminin

etimologie:
  • stipula DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.