samodiva sfa [At: CIHAC, II, 95 / V: (reg) samed~, ~dia, somodivă, somodzie / E: bg самодива] 1 (În credințe și în superstiții populare) Femeie foarte frumoasă care ademenește fetele și băieții, pentru a le stoarce puterea sau care răpește copii și le provoacă moartea (sugându-le sângele). 2 (Pgn) Ființă imaginară aducătoare de nenorociri. 3 (Pop) Moarte. 4 (Reg) Ursită. 5 (Olt) Femeie urâtă, rea, prefăcută, cu apucături grosolane.

Samodiva f. 1. zină rea și răpitoare de copii (în basmele muntene): Sila Samodiva ademenește și ucide pe om în chip de păsărică; 2. blestem: mânca-te-ar Samodiva! (se aude în Turnu-Severin). [Bulg. SAMODIVA, zină rea].

samediva sf vz samodiva

samodia sf vz samodiva

somodivă sf vz samodiva

somodzie sf vz samodiva

samodívă f., pl. e (bg. [samo-]diva, zeița [răutăcĭoasă], d. turc. div., dev, pers. dev, diavol). Olt. Zeița morțiĭ. Fig. Femeĭe rea.

samodiva s.f. art. (înv. și reg.) 1. zână rea și răpitoare de copii, care ia chipul unei păsărele. 2. moarte. 3. ursită. 4. femeie urâtă, rea, prefăcută, cu apucături grosolane.

SAMODIVA s. f. art.. 1. (în credințe și în superstiții populare) Ființă fantastică imaginată ca o femeie foarte frumoasă care ademenește fetele și băieții, pentru a le stoarce puterea, sau care răpește copiii și le provoacă moartea (sugîndu-le sîngele); p. gener. ființă imaginară aducătoare de nenorociri. Cf. DDRF, TDRG. Samodiva... este o zînă de o frumusețe rară care ademenește pe fete sau pe tineri. PAMFILIE, S. V. 25, cf. id. DUȘM. 333, CADE, SCRIBAN, D. Că-n puț era scorpia, Și-afară samodia, Să teme lumea de ea. MATEESCU, B.. 127. Și somodiia așa-m dzîsa: Să mi-ș iasă pan' afară! ARH. FOLK. III, 107. (în imprecații) Minca-te-ar samodiva! ap. CIHAC, II, 95, cf. DDRF, PAMFILIE, S. V. 25. ♦ (Popular) Moarte (1). Moartea personificată ... e numită ... samodiva. CANDREA, F. 260. Moartea, pe care unii o numesc... samodiva, sila samodiva..., este duhul nevăzut care ia sufletul omului. PAMFILIE, DUȘM. 333, cf. CIAUȘANU, V. 196, com. din Turnu Măgurele, UDRESCU, GL. (Regional) Ursită (Drăgășani). I. CR. IV, 187. Du-te de-ți vezi samodiva. ib.
2. (Prin Olt.) Epitet depreciativ pentru o femeie urîtă, rea, prefăcută, cu apucături grosolane. Cf. SCRIBAN, D., CIAUȘANU, V. 196, UDRESCU, GL.

SOMODlVĂ s. f. v. samodiva.