sloată f. ploaie amestecată cu zăpadă. [Serb. SLOTA, ploaie măruntă (din slav. SLOTA, iarnă)].

sloátă (oa dift.) f., pl. e (sîrb. slota, lapoviță; rus. slotá, d. vsl. slota, iarnă). Mold. nord. Lapoviță saŭ chear ploaĭe. Munt. est. Zloată, pămînt umed argilos și văros.

ZLOATĂ 👉 SLOATĂ.

sloată, -te.

sloată (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed).

sloátă, sloate, (slotă), s.f. (reg.) Fulguială, lapoviță; fleșteriță. – Din srb. slota „ploaie măruntă, lapoviță” (Șăineanu, Scriban).

sloată, sloate, s.f. – (reg.) Fulguială, lapoviță; fleșteriță. – Din srb. slota „ploaie măruntă, lapoviță” (Șăineanu, Scriban) < sl. slota „iarnă”; cf. zloată (< vsl. slota) (MDA).

sloată, -e, s.f. – Fulguială, lapoviță; fleșteriță. – Din sl. slota (Titkin, cf. DER).