SINCRONOLOGIE s. f. studiu sub aspect istoric al dezvoltării și frecvenței asociațiilor vegetale. (< fr. synchronologie)

sincronologie s. f., art. sincronologia, g.-d. art. sincronologiei

SINCRONO- „simultan, sincron”. ◊ gr. synkhronos „simultan, în același timp” > fr. synchrono-, engl. id., germ. id. > rom. sincrono-. □ ~gamie (v. -gamie), s. f., maturizare simultană a florilor mascule și femele de pe același individ; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază sub aspect istoric dezvoltarea și frecvența asociațiilor vegetale; ~scop (v. -scop), s. n., 1. Instrument care indică dacă două fenomene periodice sînt sincrone. 2. Instrument care determină momentul în care a fost realizată sincronizarea a donă tensiuni electrice alternative. 3. Instrument asemănător cu un oscilograf, folosit pentru prezentarea vizuală a formelor de undă; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori produși simultan, pe o porțiune a miceliului sau pe conidiofor.