sigillaria sf [At: ENC. ROM. / P: ~ri-a / E: fr sigillaire, lat sigillaria] Arbore fosil, cu trunchi neramificat, dar cu aceleași dimensiuni ca și lepidodendronul. corectat(ă)

SIGILLARIA s. f. arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. (< lat. sigillaria, fr. sigillaire)

sigillaria (lat.) (desp. -ri-a) s. f., g.-d. sigillariei

sigillaria (-ri-a) s. f., g.-d. art. sigillariei

sigillaria s. f. (sil. -ri-a)

SIGILLÁRIA ({s} lat. sigillum) subst. (PALEONT.) Gen fosil de criptogame vasculare din ordinul licopoliadelor. Erau arbori care ajungeau la înălțimea de 30 m, cu diametrul aproximativ de 1 m; tulpina avea scoarța brăzdată de șanțuri longitudinale, pe care se vedeau cicatricile frunzelor în forma unor peceți (de aici și numele genului). Au trăit în Carbonifer și Permianul inferior, având o contribuție importantă la formarea zăcămintelor de cărbune din acele perioade. În România s. a fost găsită în depozitele carbonifere din Banat.