12 definiții pentru segrega

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEGREGA, pers. 3 segregă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

SEGREGA, pers. 3 segregă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.

segrega [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 33/19 / Pzi: segreg / E: lat segregare, it segregare] 1 vt (Rar) A separa (1). 2 vr (Blg; spc; d. genele alele ale unui organism heterozigot) A se separa în timpul diviziunii, formând indivizi cu caractere distincte. 3 vi (Mtg; d. componenții unui aliaj) A se separa sau a se repartiza neuniform în timpul solidificării, datorită diferenței dintre punctele de topire. 4 vr (Cns; spc; d. materialele granuloase din betonul sau din mortarul depozitat sau transportat) A se separa în straturi de consistență diferită.

SEGREGA, pers. 3 segregă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A produce segregații. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa.

SEGREGA vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].

SEGREGA vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)

A SEGREGA segreg tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare

A SE SEGREGA pers. 3 se segre intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

segrega (a ~) (desp. se-gre-) vb., ind. prez. 3 segre, imperf. 3 pl. segregau; conj. prez. 3 să segrege

segrega (a ~) (se-gre-) vb., ind. prez. 3 segre

segrega vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segreg, 3 sg. și pl. segre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEGREGA vb. v. despărți, izola, separa.

segrega vb. v. DESPĂRȚI. IZOLA. SEPARA.

Intrare: segrega
  • silabație: se-gre-ga info
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • segrega
  • segregare
  • segregat
  • segregatu‑
  • segregând
  • segregându‑
singular plural
  • segre
  • segregați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • segreg
(să)
  • segreg
  • segregam
  • segregai
  • segregasem
a II-a (tu)
  • segregi
(să)
  • segregi
  • segregai
  • segregași
  • segregaseși
a III-a (el, ea)
  • segre
(să)
  • segrege
  • segrega
  • segregă
  • segregase
plural I (noi)
  • segregăm
(să)
  • segregăm
  • segregam
  • segregarăm
  • segregaserăm
  • segregasem
a II-a (voi)
  • segregați
(să)
  • segregați
  • segregați
  • segregarăți
  • segregaserăți
  • segregaseți
a III-a (ei, ele)
  • segre
(să)
  • segrege
  • segregau
  • segrega
  • segregaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

segrega, segregverb

  • 1. intranzitiv (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv (Despre componenții unui material) A se separa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.