sdravăn a. 1. robust; 2. fig. considerabil; o sumă sdravănă; 3. fam. cu mintea întreagă: nu ești sdravăn? [Slav. SŬDRAVINŬ, sănătos]. ║ adv. foarte: horăia sdravăn CR.

sdravăn, sdravănă, sdraveni, sdravene.

sdravăn (-nă), adj. – 1. Robust, puternic, voinic. – 2. Aspru, rezistent. – 3. Mare, impunător. – 4. (Adv.) Cu putere, tare. – Var. zdravăn, și der. Sl. sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov. zdravo „sănătos”. – Der. sdrăveni (var. însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (Banat, Trans. de V., a strănuta; refl., a se însănătoși, a deveni sănătos, a se pune picioare), care la primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula sdravăn „sănătos” care li se zice celor care strănută, cf. sp. Jesus; sdrăvenie, s. f. (forță, robustețe); sdraviță, s. f. (salvie, Salvia officinalis), cf. sl. zdravica „sănătate”; sdravăț, s. m. (mlajă, Salix viminalis), cf. bg. sdravec, sb. sdravac (Candrea); sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl. zdraviti. Cf. năsdrăvan.