17 definiții pentru sacru (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.

SACRU1, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. ♦ Sfânt. ◊ Foc sacru = vocație, talent. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație; scump. – Din lat. sacer, -era, it. sacro.

sacru2, ~ră [At: HELIADE, O. I, 220 / Pl: ~ri, ~re / E: lat sacrum] 1 a Care aparține bisericii sau religiei (creștine). 2 a Privitor la cultul religiei (creștine). 3 a Specific bisericii sau religiei (creștine). 4 a Care se consideră a fi înzestrat cu harul divin. 5 a Sfânt (9). 6 a (Îs) Foc ~ Foc întreținut permanent pe altarele zeilor. 7 a (Îas) Însuflețire. 8 a (Îas) Vocație. 9 a (Îas) Geniu (5). 10 sn Ceea ce este sacru2 (3). 11 a Care impune un respect deosebit, venerație. 12 a Care este deosebit de prețios, de important. 13 a Care nu poate fi vătămat, de care nu te poți atinge sau nu trebuie să te atingi Si: intangibil, inviolabil. 14 a Sfânt (59). 15 a (Îs) Monstru ~ Mare personalitate într-un domeniu, mai ales artistic. 16 sn (Înv; ccr) Obiect sacru2 (2).

SACRU, -Ă, sacri, -e, adj. 1. Cu caracter religios, privitor la religie sau în legătură cu religia; sfînt. Pictura sacră, chiar dînsa aluneca adesea pe calea abuzului. CARAGIALE, O. III 253. Dar ieșind din templul sacru, lasă gîndul lui să cadă. EMINESCU, O. IV 116. În fundul golfului... era cetatea Astyra, cu un templu al Dianei, într-o pădure sacră. BOLINTINEANU, O. 305. 2. Fig. Care inspiră sentimente de venerație, deosebit de onorat; scump. De la el am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159. Ei bine! prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? HASDEU, I. V. 164. În zidurile mele oricine a pătruns Devine-un oaspe sacru. ALECSANDRI, T. II 144. ◊ Foc sacru = entuziasm creator. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge? MACEDONSKI, O. I 62.

SACRU, -Ă adj. 1. Cu caracter religios; sfînt. ♦ Foc sacru = vocație, talent. 2. (Fig.) Scump, venerat. [< lat. sacer].

SACRU, -Ă I. adj. 1. cu caracter religios; sfânt. ♦ foc sacru = (fig.) vocație, talent. 2. (fig.) scump, venerat. II. s. n. ceea ce transcende umanul, ceea ce este dincolo de lumea fizică, de profan. (< lat. sacer, it. sacro)

SACRU ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de religie; propriu religiei. 2) Care inspiră sentimente luminoase și înălțătoare; demn de venerație absolută; sfânt. [Sil. sa-cru] /<lat. sacer, ~cra, ~um

Sacru (Muntele) m. munte la N.-E. de Roma, unde plebeii se retraseră spre a scăpa de tirania decemvirilor (sec. V a. Cr.).

sacru a. 1. care a primit consacrarea religioasă; 2. consacrat cultului: vase sacre; 3. fig. foc sacru, entuziasm, geniu; 4. care insuflă un respect oarecum religios: persoana unui cetățean roman era sacră; 5. se zice de lucrurile ce nu trebue divulgate sau atinse: depozit sacru. ║ n. ceeace e sacru; sacrul și profanul.

* sácru, -ă adj. (lat. sacer, sacra, sacrum). Sfînt: vase sacre, persoană sacră. Inviolabil, de care nu e permis să te atingĭ: persoana unuĭ cetățean roman era sacră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sacru (desp. sa-cru) adj. m., pl. sacri; f. sacră, pl. sacre

sacru (sa-cru) adj. m., pl. sacri; f. sacră, pl. sacre

sacru adj. m. (sil. -cru), pl. sacri; f. sg. sacră, pl. sacre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SACRU adj. 1. v. sfânt. 2. sfânt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfânt, solemn. (Un jurământ ~.) 4. sfânt. (Numele ~ al patriei.) 5. v. solemn. 6. v. inviolabil.

SACRU adj. 1. (BIS.) divin, sacramental, sfînt. (Lucrurile ~.) 2. (BIS.) sfînt, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 3. sfînt, solemn. (Un jurămînt ~.) 4. sfînt. (Numele ~ al patriei.) 5. solemn, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. intangibil, inviolabil, sfînt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SACRA POPULI LINGUA EST (lat.) limba poporului este sacră – Seneca, „Controversiae”, 1, 1, 10.

Focul sacru – Se știe că în temple arde o flacără în permanență. Prin analogie, inspirația, elanul creator, geniul au fost comparate cu acest foc nestins, ajungînd să fie denumite „focul sacru”. În acest sens, poetul Macedonski se întreabă: „Se poate crede că vreodată ce e foc sacru, se va stinge?” (Opere, vol. I, pag. 62). LIT.

Intrare: sacru (adj.)
sacru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: sa-cru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacru
  • sacrul
  • sacru‑
  • sacră
  • sacra
plural
  • sacri
  • sacrii
  • sacre
  • sacrele
genitiv-dativ singular
  • sacru
  • sacrului
  • sacre
  • sacrei
plural
  • sacri
  • sacrilor
  • sacre
  • sacrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sacru, sacrăadjectiv

  • 1. Cu caracter religios; privitor la religie, care aparține religiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pictura sacră, chiar dînsa aluneca adesea pe calea abuzului. CARAGIALE, O. III 253. DLRLC
    • format_quote Dar ieșind din templul sacru, lasă gîndul lui să cadă. EMINESCU, O. IV 116. DLRLC
    • 1.1. Sfântul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: Sfântul
      • format_quote În fundul golfului... era cetatea Astyra, cu un templu al Dianei, într-o pădure sacră. BOLINTINEANU, O. 305. DLRLC
      • 1.1.1. Foc sacru = entuziasm creator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        • format_quote Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge? MACEDONSKI, O. I 62. DLRLC
  • 2. figurat Care inspiră sentimente de venerație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De la el am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159. DLRLC
    • format_quote Ei bine! prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? HASDEU, I. V. 164. DLRLC
    • format_quote În zidurile mele oricine a pătruns Devine-un oaspe sacru. ALECSANDRI, T. II 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii