SACRUM s. n. Os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) situat în partea inferioară a coloanei vertebrale și care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul. [Var.: sacru s. n.] – Din fr., lat. sacrum.

sacrum sn [At: I. IONESCU, V. 63/12 / V: sacru / Pl: ~uri / E: fr sacrum, lat sacrum] (Șîs os ~, os sacru, (înv) ciolanele ~) Os triunghiular, alcătuit din cinci vertebre sudate, situat în partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul Si: (pop) crucea-șalelor, osul crucii, (înv) os sfânt.

SACRUM s. n. Os triunghiular (format din cinci vertebre sudate) așezat în partea de jos a coloanei vertebrale și care, împreună cu oasele pelviene, formează bazinul. [Var.: sacru s. n.] – Din fr., lat. sacrum.

SACRUM s. n. Os de formă triunghiulară, constituit din cinci vertebre sudate, așezat în partea de jos a șirei spinării și formînd, împreună cu oasele pelviene, bazinul; crucea spinării.

SACRUM s.n. (Anat.) Os triunghiular al bazinului, așezat la partea inferioară a șirei spinării și care împreună cu oasele pelviene formează bazinul. [Var. sacru s.n. / < fr., lat. sacrum].

SACRUM s. n. os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale, care împreună cu oasele pelviene formează bazinul. (< fr., lat. sacrum)

SACRUM n. anat. Os triunghiular, situat în regiunea inferioară a coloanei vertebrale, care, împreună cu oasele iliace, formează bazinul. [Sil. sa-crum] /<lat., fr. sacrum

* sácrum n., fără pl. saŭ pl. sacre (lat. sacrum, adică os sacrum, osu sfînt, pe care Romaniĭ îl ofereaŭ la sacrificiŭ). Anat. Osu din partea de jos a șireĭ spinăriĭ care se unește cu oasele iliece și formează basinu.

sacru¹ sn vz sacrum

SACRU s.n. v. sacrum.

sacrum (desp. sa-crum) s. n.

sacrum (sa-crum) s. n.

sacrum s. n. (sil. -crum)

SACRUM s. (ANAT.) (pop.) crucea-șalelor, osul crucii.

SACRUM s. (ANAT.) (pop.) crucea-șalelor, osul crucii.

sacru (sacră), adj. – Sfînt. Lat. sacrum (sec. XIX). – Der. sacrificiu, s. n.; sacrifica, vb.; sacrificator, s. m.; sacrilegiu, s. n.; sacrileg, adj.; sacru, s. n. (osul sacru); sacrosant, adj.; consacra, vb., din fr.