12 definiții pentru reconciliere
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.
RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
reconciliere sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 50 / P: ~li-e~ / V: ~iare / Pl: ~ri / E: reconcilia] 1 Punere de acord. 2 Împăcare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECONCILIERE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reconciliare sf vz reconciliere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reconciliare f. împăcare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reconciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reconciliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reconciliere s. f. conciliere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECONCILIERE s. v. împăcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reconciliere s. v. ÎMPĂCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -li-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reconciliere, reconcilierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: împăcare înțelegere
- Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61. DLRLC
-
etimologie:
- reconcilia DEX '09 DEX '98 DN