RAJAH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah.

rajah sm [At: LEON ASACHI, B. 30/25 / V: raiah, raja sf, radja sf radj~ / Pl: ~i / E: fr rajah] 1 Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit apoi titlu princiar. 2 Persoană care deține acest titlu.

RAJAH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.

RAJAH, rajahi, s. m. Prinț indian.

RAJAH s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var. radjah s.m. / < fr. rajah, cf. hind. raja].

RAJAH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr. rajah)

RAJAH ~i m. (în India antica și feudală) 1) Conducător al statului. 2) Descendent al unei familii regale; prinț indian. /<fr. rajah

radja sf vz rajah

radjah sm vz rajah

raiah sm vz rajah

raja sf vz rajah

RADJAH s.m. v. rajah.

rajah s. m., pl. rajahi

rajah s. m., pl. rajahi

rajah s. m., pl. rajahi

Begonia rajah Ridl. Specie cu flori mici, roz-pal, într-o inflorescență lungă de cca 20 cm. Frunze asimetric-cordiforme, aproape rotunde sau reniforme, cu vîrful ascuțit și margini dentat-păroase, pe partea inferioară roșii-maronii, pe cea superioară cu dungi verzi-galbene de-a lungul nervurilor, iar pe porțiunea dintre nervuri cu pete maronii. Rizom subțire.