opțiuni
  • info

10 definiții pentru pădurice

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂDURICE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui pădure; păduriță. – Pădure + suf. -ice.

PĂDURICE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui pădure; păduriță. – Pădure + suf. -ice.

pădurice sf [At: GOLESCU, Î. 52 / Pl: ~ci / E: pădure + -ice] 1-6 (Șhp) Pădure (1-3) (mică) Si: (rar) pădurică (1-6), păduriște (1-6), păduriță (1-6). 7 (Pan) Porțiune neîngrijită de teren, unde plantele cresc în voie, din abundență. 8 (Fig; udp „de”) Mulțime.

PĂDURICE, pădurici, s. f. Pădure de mică întindere, cu copaci puțini sau tineri. O pădurice plină de muguri tineri se revărsa pe laturile drumului și suia și ea, cu drumul, la deal. SADOVEANU, O. IV 384. Moș Șărban, simțind că boii îs cam osteniți, hotărî să se oprească o noapte întreagă în colțul unei pădurici. BUJOR, S. 136. Pădurice, deasă ești, Mindra mea, departe ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128. ◊ Fig. A intrat în atelierul cu mese lungi pe cîteva rînduri și cu mașini pe margini, cu o pădurice de capete de femei și băieți. PAS, Z. I 292.

pădurice f. pădure cu arbori mici.

păduríce f. (d. pădure). Pădure mică (de mică întindere). V. vlăstăriș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pădurice s. f., g.-d. art. păduricii; pl. pădurici

pădurice s. f., g.-d. art. păduricii; pl. pădurici

pădurice s. f., g.-d. art. păduricii; pl. pădurici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂDURICE s. (SILV.) (pop.) păduriță, (reg.) mărunțuș. (O ~ de ulmi.)

PĂDURICE s. (SILV.) (pop.) păduriță, (reg.) mărunțuș. (O ~ de ulmi.)

Intrare: pădurice
pădurice substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pădurice
  • păduricea
plural
  • pădurici
  • păduricile
genitiv-dativ singular
  • pădurici
  • păduricii
plural
  • pădurici
  • păduricilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pădurice, păduricisubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui pădure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărunțuș păduriță
    • format_quote O pădurice plină de muguri tineri se revărsa pe laturile drumului și suia și ea, cu drumul, la deal. SADOVEANU, O. IV 384. DLRLC
    • format_quote Moș Șărban, simțind că boii îs cam osteniți, hotărî să se oprească o noapte întreagă în colțul unei pădurici. BUJOR, S. 136. DLRLC
    • format_quote Pădurice, deasă ești, Mindra mea, departe ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128. DLRLC
    • format_quote figurat A intrat în atelierul cu mese lungi pe cîteva rînduri și cu mașini pe margini, cu o pădurice de capete de femei și băieți. PAS, Z. I 292. DLRLC
etimologie:
  • Pădure + sufix -ice. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.