pârâitor, ~oare [At: GHICA, S. 301 / V: (îvr) părăi~, pârăitoare sf / P: ~râ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pârâi + -tor] 1-23 a (Rar) Care pârâie (1-23). 24 sf Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului pentru ca, la înălțarea acestuia, să producă un zgomot specific puternic datorită acțiunii vântului Si: vâjâitoare, zbârnâitoare. 25-26 sf (Pop) Zbârnâitoare folosită (pentru speriat păsările sau) ca jucărie. 27 sf Specie de lăcuste de culoare cafenie sau neagră care, în timpul zborului, produce un zgomot specific, sacadat.

părăitor, ~oare sf, a vz pârâitor

pârăitoare sf vz pârâitor

pârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., pl. pârâitori; f. sg. și pl. pârâitoare

pârâitor (-râ-i-) adj. m., pl. pârâitori; f. sg. și pl. pârâitoare

pârâitor adj. m. (sil. -râ-i-), pl. pârâitori; f. sg. și pl. pârâitoare