purtăreț, ~eață [At: PRAV. GOV. 146^v/10 / V: (rar) por~ / Pl: ~i, ~e / E: purta + -ăreț] 1 a (Înv; d. obiecte) Care se poate muta cu ușurință Si: mobil. 2 a (Îs) Dicționar (sau vocabular) ~ Dicționar portativ. 3 a (Med; înv; d. boli) Care este ușor de suportat Si: stenic. 4 sn (Trs) Prăjină cu care se transportă fânul la locul unde se face claia. 5 sm (Îvr; îs) ~ de viață Ființă care trăiește. 6 a (Pop; d. îmbrăcăminte, încălțăminte) Care nu se rupe și nu se murdărește ușor Si: durabil (4), trainic. 7 a (Îvr; d. limbă) Comun (1). 8 a (Îvr; d. oameni) De rând.

PURTĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) (despre îmbrăcăminte, încălțăminte) 1) Care este pentru fiecare zi. 2) Care ține (mult) la purtare. /a purta + suf. ~eț

purtăreț a. portativ.

purtăréț, -eáță adj. (d. port, a purta). Care rezistă la purtare, care nu se murdărește, nicĭ nu se roade ușor, vorbind de haĭne: haĭne purtărețe.

portăreț, ~eață a vz purtăreț

purtăreț (fam.) adj. m., pl. purtăreți; f. purtăreață, pl. purtărețe

purtăreț (fam.) adj. m., pl. purtăreți; f. purtăreață, pl. purtărețe

purtăreț adj. m., pl. purtăreți; f. sg. purtăreață, pl. purtărețe

PURTĂREȚ adj. v. durabil, portabil, portativ, rezistent, solid, trainic, transportabil.

purtăreț adj. v. DURABIL. PORTABIL. PORTATIV. REZISTENT. SOLID. TRAINIC. TRANSPORTABIL.

purtăreț, purtăreață, adj. 1. (pop.; despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. 2. (înv.; despre cărți) de dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (înv.; despre boli) care e mai puțin grav, mai ușor de suportat. 4. (înv.; despre limbă) comun, popular. 5. (înv.; despre oameni) de rând, obișnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele două prăjini pe care se cară fânul la locul unde se face claia (căpița). 7. (s.m.; înv.; în sintagma) purtăreț de viață = ființă, om care trăiește.