prijinitor, ~oare smf [At: PSALT. HUR. 49^v/13 / V: (înv) prejen~ sm, ~jen~, (reg) ~ntoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: prijini + -tor] 1 (înv; îf prejenitor, prijenitor) Susținător. 2 (Reg) Băț cu care se sprijină sarcina de lemne când este purtată pe umăr. 3 (Reg; îf prijinitoare) Tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se prăjesc cârnații.

prijinitor, prijinitoare, s.m. și f. 1. (înv.) sprijinitor, susținător, protector. 2. băț cu care se sprijină sarcina de lemne când e purtată pe umeri. 3. tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se frig cârnații.