prijinitor, ~oare smf [At: PSALT. HUR. 49^v/13 / V: (înv) prejen~ sm, ~jen~, (reg) ~ntoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: prijini + -tor] 1 (înv; îf prejenitor, prijenitor) Susținător. 2 (Reg) Băț cu care se sprijină sarcina de lemne când este purtată pe umăr. 3 (Reg; îf prijinitoare) Tavă de pământ, îngustă și lungă, în care se prăjesc cârnații.