dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre¹- + cuvânta.

PRECUVÂNTA, precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre¹- + cuvânta.

precuvânta vt [At: POLIZU / Pzi: ~tez / E: pre- + cuvânta] 1 (Îdt; c. i. opere scrise) A prefața. 2 (Îvr; c. i. discursuri) A ține.

*precuvintéz v. intr. (d. cuvintez). Cuvintez înainte de a intra în subiect.

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 precuvântează; conj. prez. 1 sg. să precuvântez, 3 să precuvânteze

precuvânta (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precuvântează

precuvânta vb., ind. prez. 1 sg. precuvântez, 3 sg. și pl. precuvântează

precuvînta vb., ind. prez. pers. 1 sg. precuvîntez (precuvintez)

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

precuvânta, precuvântez, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.

Intrare: precuvânta

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) precuvânta	precuvântare	precuvântat precuvântatu‑	precuvântând precuvântându‑	singular	plural
		(a) precuvânta	precuvântare	precuvântat precuvântatu‑	precuvântând precuvântându‑	precuvântează	precuvântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	precuvântez	(să) precuvântez	precuvântam	precuvântai	precuvântasem
	a II-a (tu)	precuvântezi	(să) precuvântezi	precuvântai	precuvântași	precuvântaseși
	a III-a (el, ea)	precuvântează	(să) precuvânteze	precuvânta	precuvântă	precuvântase
plural	I (noi)	precuvântăm	(să) precuvântăm	precuvântam	precuvântarăm	precuvântaserăm precuvântasem
	a II-a (voi)	precuvântați	(să) precuvântați	precuvântați	precuvântarăți	precuvântaserăți precuvântaseți
	a III-a (ei, ele)	precuvântează	(să) precuvânteze	precuvântau	precuvântară	precuvântaseră

verb (VT207)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) precuvânta	precuvântare	precuvântat precuvântatu‑	precuvântând precuvântându‑	singular	plural
		(a) precuvânta	precuvântare	precuvântat precuvântatu‑	precuvântând precuvântându‑	precuvintează	precuvântați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	precuvintez	(să) precuvintez	precuvântam	precuvântai	precuvântasem
	a II-a (tu)	precuvintezi	(să) precuvintezi	precuvântai	precuvântași	precuvântaseși
	a III-a (el, ea)	precuvintează	(să) precuvinteze	precuvânta	precuvântă	precuvântase
plural	I (noi)	precuvântăm	(să) precuvântăm	precuvântam	precuvântarăm	precuvântaserăm precuvântasem
	a II-a (voi)	precuvântați	(să) precuvântați	precuvântați	precuvântarăți	precuvântaserăți precuvântaseți
	a III-a (ei, ele)	precuvintează	(să) precuvinteze	precuvântau	precuvântară	precuvântaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.