POMNEATĂ, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se împarte celor care iau parte la înmormântare. 2. (Reg.) Colac (împletit) care se dă de pomană la înmormântări. [Var.: (reg.) pomeneată s. f.] – Din sl. pamĭatŭ.

pomneată sf [At: (cca 1780) IORGA, S. D. XIV, 311 / V: (reg) pocma~, pocmeț s, pocn~, pogma~, pogn~, pognete sm, polme~ (Pl: ~meți), pomen~, ~menetă, pomin~, ~minetă, ~et sm, ~etă, ~ete sm / Pl: ~ete, (înv) ~te / E: cf pomană, podmet] 1 (Pop) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate, la un capăt, o lumânare, iar, la celălalt, un ban, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor de la o înmormântare. 2 (Reg; îf pomnetă) Bucată de pânză în care se învelesc oasele, dezgropate ale unui mort. 3 (Pop) Colac împletit dat de pomană la înmormântări. 4 (Reg; îf pocmeț) Manșetă la cămășile țărănești bărbătești. 5 (Mar; îf pogmată) Fâșie împodobită a poalelor unui obiect de îmbrăcăminte femeiesc. 6 (Mar; îf pocmată, pogmată) Cingătoare împodobită cu cusături, purtată de fete la sărbători. 7 (Reg) Guler la o cămașă bărbătească. 8 (Mar; îf pogmată) Fiecare dintre cele două ațe cu care se leagă cămașa țărănească la gât.

POMNEATĂ, pomnete, s. f. 1. (Pop.) Șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare. 2. (Reg.) Colac împletit care se dă de pomană la înmormântări. [Var.: (reg.) pomeneată s. f.] – Din sl. pamĭatŭ.

POMNEATĂ, pomnete, s. f. 1. Fîșie de pînză albă, care are înfășurat la un capăt un ban, iar la celălalt o lumînare, și care se pune în mîna mortului sau se dă de pomană după înmormîntare Mi se mai dăruie, la îngropare, o pomneată – o batistă albă care are legat, într-un colț, un ban de cinci. STANCU, D. 326. 2.Colac împletit, care se împarte la înmormîntări. V. pupăză. – Pl. și: pomneți. – Variantă: pomenetă (La TDRG) s. f.

pocmeț s vz pomneată^[1] corectat(ă)

pocneată sf vz pomneată

pogmată sf vz pomneată

pogneată sf vz pomneată

pognete sm vz pomneată

polmeată sf vz pomneată

pomeneată sf vz pomneată

pomenetă sf vz pomneată

pomineată sf vz pomneată

pominetă sf vz pomneată

pomnet² sm vz pomneată

pomnetă sf vz pomneată

pomnete sm vz pomneată

POMENETĂ s. f. v. pomneată.

pomineată f. bucată de pânză albă ce se așterne asupra ușciorului casei la un mort (în Dobrogea). [Tras din pomană].

pomeneátă și pomneátă f., pl. ete, ețĭ (cp. cu vsl. pamentĭ și cu rom. pamente și pomenesc). Munt. Vest. Pl. Un fel de pîne împletită (maĭ ales în formă de scară) care se dăruĭește la înmormîntărĭ în credință că pe ĭa se va sui mortu în cer. Dermea albă care se dă de pomană la înmormîntărĭ. (Se anină de dric, prepurĭ, cruce și mînicile săracilor și are un ban legat într’un colț). – În Munt. est și Dobr. pomeneață, pl. ețe: o bucată de hîrtie care fusese lipită în loc de geam și care se ținea acum numaĭ într’un colț, flutura ca o pomeneață (Sandu Aldea, VR. 1909, 4, 66). – Și pomi-.

pomneată (pop.) s. f., g.-d. art. pomnetei; pl. pomnete

pomneată (pop.) s. f., g.-d. art. pomnetei; pl. pomnete

pomneată s. f., pl. pomnete

pomneată, pomneți, s.f. 1. (pop.) șervet, batistă sau fâșie de pânză albă, având legate la un capăt un ban, iar la celălalt o lumânare, care se pune în mâna mortului sau se dă de pomană celor care iau parte la înmormântare. 2. (reg.; în forma: pomnetă) bucată de pânză în care se învelesc oasele unui mort când sunt dezgropate. 3. (reg.) colac împletit care se dă de pomană la înmormântări. 4. (reg.; în forma: pocmet) manșetă la cămășile bărbătești țărănești. 5. (reg.; în forma: pogmată) fâșie împodobită la poalele unei fuste femeiești. 6. (reg.; în formele: pocmată, pogmată) cingătoare de fată împodobită cu cusături. 7. (reg.) guler la o cămașă bărbătească. 8. (reg.) fiecare dintre cele două ațe cu care se leagă cămașa bărbătească la gât.

pomineată s.f. (reg.; înv.) bucată de pânză albă ce se așterne asupra usciorului casei la un mort.

pogmată, (pomată), s.f. – (reg.) 1. Cele două ațe cu care se leagă cămașa la gât (Bârlea, 1924). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. pomată, cu sensul de „manșetă simplă sau având cusături la încrețitura mânecii unei cămăși” (loc. Biserica Albă) și „bentiță la pieptul cămășii de unde pornesc încrețiturile” (Plăiuț). 2. Partea brodată de la gura cămășii femeiești (Lenghel, 1979). – Cf. pomneată, pomană (MDA).

pogmată, s.f. – 1. Cele două ațe cu care se leagă cămașa la gât (Bârlea 1924). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). 2. Partea brodată de la gura cămășii femeiești (Lenghel 1979). – Cf. pomneată, pomană (MDA).