PLANTAGINACEE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacée.

plantaginacee sfi [At: DER / E: fr plantaginacées] 1 (Lpl) Familie de plante erbacee cu frunze eliptice sau lanceolate, dispuse, de obicei, în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, formând spice sferice sau cilindrice și cu fructele capsule sau nucule. 2 (Șls) Plantă din familia plantaginacee (1).

PLANTAGINACEE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées.

PLANTAGINACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee, avînd ca tip pătlagina; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. plantaginacées, cf. lat. plantagin – pătlagină].

PLANTAGINACEE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, și cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacées)

plantaginacee s. f., art. plantaginaceea, g.-d. art. plantaginaceei; pl. plantaginacee

plantaginacee s. f., art. plantaginaceea, g.-d. art. plantaginaceei; pl. plantaginacee

plantaginacee s. f., pl. plantaginacee