24 de definiții pentru piron

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRON, piroane, s. n. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.

piron sn [At: CORESI, EV. 132 / V: pilon, ~oa sf, (îrg) ~oi, (înv) ~e (reg) ~om / Pl: ~oane, (reg, sm) ~i / E: slv пиронъ] 1 Cui lung și gros, din oțel, curbat în unghi drept la un capăt și folosit la îmbinarea pieselor unor construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu etc. Si: (reg) potseg, poțoc. 2 (Fam; îe) A face (la) ~oane (și la cuie) A tremura de frig Si: a dârdâi. 3 (Fam, îe) A tăia (sau a da) (la) ~oane A spune minciuni. 4 (Rar; îe) A bate cu buretele ~ în perete A face o acțiune absurdă și inutilă. 5 (Rar; îe) A sta ~ A fi piedica în calea cuiva. 6 (Spc; Mun; Olt) Cui de la urechile proțapului.

PIRON, piroane, s. n. Cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi. (Fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironŭ.

PIRON, piroane, s. n. Cui de oțel lung și gros (curbat la un capăt), folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu în perete etc. Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38. Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183. ◊ Expr. (Familiar) A face (la) piroane = a tremura de frig, a clănțăni din dinți, a dîrdîi. Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87. A tăia (la) piroane = a spune minciuni, a spune brașoave. – Variantă: (regional) piroi, piroaie (TEODORESCU, P. P. 28), s. n.

PIRON ~oane n. Cui de dimensiuni mari. ◊ A face ~oane a clănțăni din dinți (de frig). A mânca ~oane a fi foarte înfuriat. /<sl. pironu

pirón n., pl. oane (ngr. pirúni, furculiță, cuĭ, d. vgr. peróne, bold, cuĭ, peiro, străpung; vsl. pironŭ, pirunŭ, furcă, sîrb. pirun, furculiță). Cuĭ: a bate o scîndură în piroane. Fig. Cov. A face piroane, a tremura de frig cînd te scalzĭ mult. – În Munt. vest. Trans. Olt. piróĭ, pl. oaĭe.

pirone sn vz piron

PIROI s. n. v. piron.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIRON s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)

PIRON s. (reg.) potseg, poțoc. (Bate un ~ în zid.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piron (piroane), s. n.1. Cui mare. – 2. Minciună. – Var. piroi. Mr. peronă „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate în cuie, a fixa; a imortaliza).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

piron, piroane, s.f. – 1. Cui gros, țăruș. ♦ (onom.) Piron, nume de familie (44 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). 2. (pl., fig.) Chinuri, necazuri. – Din sl. pironǔ (DEX, MDA); din ngr. pironi „cui” < vgr. pérone „bold, cui” (Cihac, Tiktin, cf. DER; Scriban, Șăineanu).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

piron, piroane s. n. (er.) penis.

a face piroane expr. a-i fi foarte frig.

a tăia piroane expr. (glum.) a minți.

Intrare: piron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piron
  • pironul
  • pironu‑
plural
  • piroane
  • piroanele
genitiv-dativ singular
  • piron
  • pironului
plural
  • piroane
  • piroanelor
vocativ singular
plural
pilon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilon
  • pilonul
  • pilonu‑
plural
  • piloane
  • piloanele
genitiv-dativ singular
  • pilon
  • pilonului
plural
  • piloane
  • piloanelor
vocativ singular
plural
piroană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piroi
  • piroiul
  • piroiu‑
plural
  • piroaie
  • piroaiele
genitiv-dativ singular
  • piroi
  • piroiului
plural
  • piroaie
  • piroaielor
vocativ singular
plural
pirom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pirone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piron, piroanesubstantiv neutru

  • 1. Cui din oțel lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Duman parcă-și simte picioarele tremurînd, mai cu seamă dreptul dinainte, în copita căruia i-a intrat un piron, mai acum cîtăva vreme. GÎRLEANU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Cumpără... patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. DLRLC
    • format_quote Să-mi faci D-o scară de fier, Cu piroane de oțel. PĂSCULESCU, U. P. 183. DLRLC
    • chat_bubble familiar A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dârdâi
      • format_quote Tremurau de frig, de le clănțăneau dinții din gură și făceau la piroane și la cuie. ISPIRESCU, U. 87. DLRLC
    • chat_bubble familiar A tăia (la) piroane = a spune minciuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.