6 definiții pentru petrecătoare
Explicative DEX
PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
PETRECĂTOR, -OARE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
Ortografice DOOM
!petrecător (înv., reg.) (desp. pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; adj. f., s. f. sg. și pl. petrecătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
petrecător (înv., reg.) (pe-tre-) adj. m., s. m., pl. petrecători; f. sg. și pl. petrecătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Sinonime
PETRECĂTOR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PETRECĂTOR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
petrecător s. v. CÎT. ÎNSOȚITOR. TOVARĂȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pe-tre-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
petrecător, petrecătorisubstantiv masculin petrecătoare, petrecătoaresubstantiv feminin petrecător, petrecătoareadjectiv
- 1. Chefliu, petrecăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chefliu petrecăreț
- 2. (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: trăitor
- Un celebru diplomat, francez de origină și petrecător în misiune politică la Viena, scria către un englez. HASDEU, I. V. 257. DLRLC
-
etimologie:
- Petrece + -ător. DEX '98 DEX '09