opțiuni
  • info

11 definiții pentru opacină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPACINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.

OPACINĂ, opăcini, s. f. (Reg.) Vâslă scurtă; lopată. [Pl. și: opacine] – Din ucr. opačyna.

opacină sf [At: HERODOT (1645), 316 / Pl: opăcini și ~ne / E: ucr опачина] (Reg) 1 Vâslă scurtă Si: lopată, opacă (1). 2 Cârmă a plutei.

OPACINĂ, opăcini, s. f. (Regional) Vîslă scurtă, opacă. Nicolaie Pescaru și Cercu trăgeau la opăcini. SADOVEANU, Î. A. 1.83. Luntrile le sleia... Opăcini, cîrme făcea, PĂSCULESCU, L. P. 176.

OPACINĂ s. f. (Mold., ȚR) Vîslă scurtă. A: Spusă că la lemn știe a face ralițe, giuguri și opacine. DOSOFTEI, VS. B: Greblo: vîslă, opacină. MARDARIE, 129. Trag cu vîsla, cu opacina. LEX., 53r; cf. VI 1671, 418r; VI 1673, 255r: VI 1700, 244r; VI 1745, 521v; VI 1779, 245r; MINEIUL (1776). Etimologie: ucr. opacina. Vezi și opăcinaș.

opacină f. vâslă (se aude în Ialomița). [Rut. OPAČINA, lit. vâslă dinapoi].

opácină f., pl. opăcinĭ (vsl. opačina, pedică, adică „vîslă opritoare”. V. opac 1 și 2). Dun. (Munt. Mold.) Vîslă (lopată scurtă și lată de mînat orĭ de oprit luntrea) saŭ lopată (ramă) în general: a trage la opăcinĭ. – La Teod. P. P., 310 și 562 opăcĭ (decĭ sing. opacă), în gura unuĭ lăutar. V. bobaĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opacină (reg.) s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

opacină (reg.) s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

opacină s. f., g.-d. art. opăcinii; pl. opăcini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPACINĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

opacină s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Intrare: opacină
opacină1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opacină
  • opacina
plural
  • opăcini
  • opăcinile
genitiv-dativ singular
  • opăcini
  • opăcinii
plural
  • opăcini
  • opăcinilor
vocativ singular —
plural —
opacină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opacină
  • opacina
plural
  • opacine
  • opacinele
genitiv-dativ singular
  • opacine
  • opacinei
plural
  • opacine
  • opacinelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opacină, opăcinisubstantiv feminin

  • 1. regional Vâslă scurtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lopată opacă ramă vâslă
    • format_quote Nicolaie Pescaru și Cercu trăgeau la opăcini. SADOVEANU, Î. A. 1.83. DLRLC
    • format_quote Luntrile le sleia... Opăcini, cîrme făcea. PĂSCULESCU, L. P. 176. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.