OCHEȚ s. m. v. ochet.

ocheț sm [At: GALACTION, O. 299 / V: ~ete, (reg) ~țe sn / Pl: ~i / E: ochi¹ + -eț] 1 (Ban; Olt) Laț făcut la capătul unei sfori, al unei frânghii etc. Si: ochi. 2 (Mpl) Fiecare dintre ochiurile (96) unei împletituri, plase etc. 3 (Reg) Ochi (92) de fereastră Si: geam. 4 (Ban; Olt; lpl) Ochelari (1). 5 Inel metalic care întărește marginile unei găuri dintr-o pânză de navă, dintr-o foaie de cort etc., pentru a nu se destrăma. 6 (Reg) Poiană. 7 (Reg) Vârtej de apă Si: bulboană, ochi, vâltoare. 8 (Min; reg) Bazin betonat de colectare sau de scurgere a apei, situat de obicei lângă galeria principală a unei mine Si: (înv) jomp.

OCHEȚ, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II 4). [Var.: ochete s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHET, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură făcută într-o pânză de navă, într-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrăma. ♦ (Reg.) Ochi¹ (II4). [Var.: ocheț, ochete s. m.] – Ochi¹ + suf. -eț.

OCHETE s. m. v. ochet.

ochete sm vz ocheț

ochețe s vz ocheț

OCHETE s. m. v. ocheț.

OCHETE, ocheți, s. m. Inel metalic care întărește o gaură anume făcută într-o pînză de navă, într-o foaie de cort etc., înlocuind tivitura găurii, și prin care se poate introduce sau lega o frînghie subțire. ♦ (Regional) Ochi¹ (II 4). Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299.

ocheț/ochete (laț, ochi de geam, bulboană) (reg.) s. m., pl. ocheți

ocheț/ochete (laț; ochi de geam, bulboană) s. m., pl. ocheți

ochete (tehn.) s. m., pl. ocheți

ocheți s. m. pl. (intl.) ochelari.

OCHEȚ s. v. laț, ochi.

ocheț s. v. LAȚ. OCHI.