năhoadă [At: HODOȘ, C. 98 / V: ~ată, năhod sn, năhot sn, năoată, năot sn / Pl: ~oade / E: cf nagodă] 1 sf (Ban) Arătare. 2 sf (Pex) Monstru. 3 sn (Olt; îf năot) Grămadă mare de oameni, de vite în mișcare. 4 sn (Olt; îf năot) Forță copleșitoare care se mișcă amenințând.

năhoată sf vz năhoadă

năhod s vz năhoadă

năhot s vz năhoadă

năoată sf vz năhoadă

năot s vz năhoadă

NĂHOADĂ s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, hâdoșenie, monstru, monstruozitate, nălucă, nălucire, năzărire, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, urâciune, urâțenie, vedenie, viziune.

năhoadă s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. HÎDOȘENIE. MONSTRU. MONSTRUOZITATE. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. POCITANIE. POCITURĂ. SCHIMONOSITURĂ. SLUȚENIE. SLUȚITURĂ. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. URÎCIUNE. URÎȚENIE. VEDENIE. VIZIUNE.

NĂHOADĂ subst. 1. s. f. (Ban.) Arătare, iazmă; p. ext. monstru, pocitanie. Bate, Doamne, neamțu-n dos, C-a luat ce-a fost frumos; Ș-au rămas năoatele Ca să joace fetele, HODOȘ, c. 98. Mă tem de năhoate. L. COSTIN, GR BĂN. 143, cf. cv 1950, nr. 5, 32, ALR SN V h 1 568/53. 2. subst. (Prin sudul Olt.; în forma năot) „Grămadă mare de oameni, de vite în mișcare; ceva colosal care se mișcă amenințînd”, LEXIC REG. 42. – pl.: năhoade. – Și: năhoată s. f., năhod (L. COSTIN, GR. BĂN. 143), năhot (id. ib.) subst., năoată s. f., năot subst. – cf. nagodă.